Am găsit aici o serie de evenimente fantastice și am știut din momentul în care am ajuns că avem cu ce lucra și că o să iasă bine

Despre Timișoara știam că are o viață publică complexă și o cultură foarte nuanțată și bogată. Pe mine, în mod special, m-au interesat fenomenul Sigma, grupurile 1-1, apoi BETA Bienala de Arhitectură de la Timișoara. Eram cu ochii pe Timișoara în mod constant și nu a fost o surpriză pentru mine că a câștigat titlul pentru Capitală Culturală.

A avut un proiect convingător, o viziune, un plan pe termen lung autentic, bazat pe identitatea culturală și urbană a orașului ăstuia. Iar acest program nu s-ar fi putut întâmpla în altă parte. Mi s-a părut foarte valoros că implică comunități largi, deschide uși și rețele de comunicare, implică oameni din toate zonele și locurile din oraș. Nu e un program bazat pe highlights, vine dinspre operatori, dinspre oameni, dinspre cei care fac cultura vie a unui oraș. Încearcă să reducă distanța dintre centru și periferie, în toate accepțiunile termenului,ceea nu se întâmplă în multe alte programe pe care le-am citit.

Din momentul în care a fost scris Bidbook-ul, în 2016, și până la formarea Echipei Curatoriale, în 2021, s-au întâmplat multe, o istorie întreagă de evenimente și emoții. Am găsit aici o serie de evenimente fantastice și am știut din momentul în care am ajuns că avem cu ce lucra și că o să iasă bine, chiar dacă nu exact așa cum a fost scris Bidbook-ul, căci a fost și o pandemie între timp, s-au întâmplat niște războaie. Cu toate acestea, am rămas foarte fideli conceptului, cred eu. Acesta a fost norocul proiectului, că a avut o viziune bună, a fost un proiect bine scris și cu mize reale și la fel de valabile și acum ca și atunci.

Eu fac naveta între trei orașe, locuiesc la Barcelona, am un studio la București și am acest mandat la Timișoara. E interesant așa, mi se potrivește foarte mult. Cred că e valoros să poți să te uiți și din afara lucrurilor și să vezi o altă perspectivă, mai detașat și mai de la distanță, asta m-a ajutat să relativizez și să văd dacă lucrurile sunt sincrone cu un fenomen mai larg internațional și să calibrez anumite relații sau cooperări cu profesioniști din alte țări sau culturi.

Interacțiunea mea cu oamenii care implementau proiectele din program, din teritoriul Locuri, a fost foarte bună. Am găsit profesioniști pasionați, care își înteleg bine orașul și îl iubesc. La rândul meu, am învățat și eu foarte mult, a fost un laborator urban pentru mine și plec cu o înțelegere mai profundă și a Timișoarei și a felului în care profesez eu.

Nu suntem încă la capătul drumului, suntem în plină derulare. Mie mi se pare, din prisma teritoriului Locuri și a rolului meu de curator, că am ajuns la o schimbare de atitudine a oamenilor din Timișoara față de orașul lor. Poate că îl înțeleg mai bine un pic și se raportează altfel la el, cu mai multă atenție și grijă.

Multe programe, ca „Harta secretă” sau „Patrimoniul sub reflectoare” s-au ocupat exact de scoaterea la lumină a unor povești mai puțin cunoscute sau mai puțin vizibile despre oraș. Faptul că operatorii au colaborat la un anumit proiect, faptul că au creat ceva, împreună, într-un anumit loc, i-a conectat de locul respectiv și a generat un sentiment de apartenență. Aici mă refer și la o serie de recuperări de locuri care nu erau destinate pentru conținuturi culturale, tot felul de clădiri, de fabrici abandonate, dar și zone din spațiul public, cum ar fi malurile râului care străbate orașul, și care nu erau neapărat folosite la adevăratul lor potențial. Eu cred că programul cultural a reușit să facă vizibil acest potențial și să ofere niște scenarii de folosire a spațiilor și a orașului. Asta însemnă noi posibilități pentru oraș și pentru viața noastră în el, iar asta nu e puțin lucru.

Observ vectori de schimbare și o vitalitate care, dacă vor fi susținute deștept și consecvent, pot duce lucrurile într-o direcție foarte foarte bună. De exemplu, poate mi-ar plăcea să fie o viață de noapte mai activă, mi se pare că un oraș mare îți oferă în orice moment tot ce cauți și cred foarte tare într-o societate non-stop. De asemenea, mi-ar plăcea ca oamenii de aici să aibă mai multă încredere unii în alții, în ei înșiși și în ce au împreună, deoarece e foarte valoros ce se întâmplă aici. Și cu mai multă bucurie pentru ceea ce reușim.