Timișoara iese din 2023 și continuă pe mai departe cu un ecosistem cultural foarte valoros.

Timișoara. Oricând o poți compara cu orașe care au un sistem cultural bine consolidat, cu agendă culturală, cu operatori care produc evenimente cu recurență, cu istoric, care cresc, care răspund la nevoile comunității, care se adaptează, care produc schimbare în societate. Îi găsești aici și îi vezi atenți, relevanți, ancorați la temele europene și produc conținut artistic de calitate.

Când am început noi, membrii Echipei Curatoriale, să lucrăm pentru proiectul Timișoara 2023 (n.n.: noiembrie 2021), prima misiune a fost să inventariem ce mai exista din dosarul de candidatură al Timișoarei la titlul de Capitală Europeană a Culturii, dosar scris între 2012-2016.

De la câștigarea titlului, în 2016, trecuseră niște ani buni (sau mai puțin buni), trecuse și o pandemie peste noi și nu știam cât din acel ecosistem mai există și își dorește să livreze în programul Capitalei Culturale. În mare măsură, nucleul pe care se clădise Capitala Culturală era tot acolo, cu know-how în a livra un program cultural valoros. Și apăruseră și operatori culturali și artiști noi, care s-au alăturat programului central prin open call-uri.

Mai era și chestiunea infrastructurii culturale insuficiente la momentul de start. Printre cele mai mari provocări cu care operatorii culturali trebuiau să funcționeze era cea de a găsi spații potrivite pentru proiectele lor.

E o problemă sistemică la nivel național, stăm prost cu infrastructura culturală și la Sibiu, și la București și peste tot. Uite că pe parcurs s-au conturat spații culturale noi: MX – Muzeul de Transport Public „Corneliu Miklosi”, cinematografele Victoria și Timiș, spații ofertante în Bastionul Maria Theresia, în Piața Traian sau în centru sau chiar și zona Uszoda, revendicată de comunitate, prin cultură și sport, la Timișoara 2023. Celebrarea orașului (6-8 octombrie).

În ce mă privește, am avut șansa de a lucra pentru două Capitale Culturale: Sibiu și Timișoara. Mi-a plăcut experiența de la Sibiu, unde am fost director tehnic al Capitalei Culturale în 2007, așa încât mă interesa perspectiva de a vedea ce putem face din punctul ăsta de vedere la Timișoara.

Abordarea programului la Timișoara a fost, însă, foarte diferită de Sibiu. La Sibiu noi am primit niște echipamente de la Ministerul Culturii, am mai angajat o firmă de deservire și am mai cumpărat noi niște echipamente ca să deservim toate proiectele. La Timișoara, strategia a fost cu totul altfel, descentralizată: finanțăm operatorii culturali și să îi susținem să își implementeze proiectele așa cum este viziunea lor, inclusiv pe partea de producția tehnică.

Le-am furnizat operatorilor unelte de lucru și acces la informație, multă documentație suport: schițe tehnice, echipamente, facilități, contacte, astfel ca operatorii culturali să nu mai piardă 2-3 luni de zile pentru a documenta un spațiu. Am creat, astfel, o platformă în care am inventariat toate spațiile culturale pe care le-am găsit în Timișoara, o listă de peste 270 de spații care pot fi folosite și pentru evenimente culturale.

Dacă te uiți azi obiectiv la scena culturală timișoreană, vezi creștere și vezi un nivel sănătos de încredere ce vine din experiență: încredere atât în capacitățile proprii ale operatorilor culturali, cât și încredere în publicul local, acum mult mai obișnuit cu consumul cultural, mult mai angrenat. Timișoara iese din 2023 și continuă pe mai departe cu un ecosistem cultural foarte valoros.