Cred că oamenii ar trebui să își gospodărească bine locul în care stau și să facă frumos în jurul lor, la nivelul la care pot să o facă individual, fără să depindă de alte lucruri externe. Acum, Timișoara s-a uniformizat în această puzderie de inițiative, puzderie de acțiuni care se conjugă la un moment dat. Asta cred că a făcut Capitala: cei care și-au păstrat un ideal, au trăit și s-au luptat cu morile de vânt o grămadă de timp, deodată au avut acest suport pe care ni l-am acordat unii altora, conjugat într-o forță care a putut să miște lucrurile. Capitala este a noastră, a celor care foarte multă vreme au stat aici, au făcut lucruri, nu au abandonat. Sigur că fără impulsul și infuzia de tinerețe pe care au adus-o cei de la Centrul de Proiecte, lucrurile nu ar fi avut coerența pe care o are astăzi Capitala. Au venit cu o forță proaspătă și pragmatică care pe mine m-a făcut fericită.